“Asta e viata? Asta nu mai e viata!… Offf, ‘or sa vina timpuri mai grele…” spune o femeie in timp ce filmam cum un fost muncitor incerca sa recupereze o bucata de armatura dintr-un perete daramat (http://vimeo.com/41004472). In 1989, peste 20,000 de oameni isi aveau locul de munca la combinatul Hunedoara, una dintre principalele otelarii ale Romaniei.  Acum, dupa 20 de ani, din acest peisaj industrial nu a mai ramas decat umbra unei stafii. Inchis prin grija guvernelor postdecembriste, a urmat aceeasi soarta a demolarii, intocmai ca si numeroase alte otelarii si industrii din tara. Nimic nu mai aminteste acum de furnicarul de odinioara. Ici si colo, mai vezi oameni – ajunsi prin grija acelorasi guverne fara nicio alternativa de munca si ingropati adanc sub limita saraciei – scormonind printre tonele de moloz, in cautarea unei bucati contorsionate de fier, pe care sa o vanda si sa-si cumpere ceva paine pentru ei si copii lor. Soarta acestor orase, candva infloritoare pare a fi pecetluita.

“Is this life? This is definitely not life!… And harsher times will follow…” says a woman while I was filming an ex worker trying to cut a piece of steel from a fallen wall http://vimeo.com/41004472. Tens of thousands of people have remained jobless after one of the biggest and the oldest foundry of Eastern Europe has been shut down by political decision, without offering any working choice. The people of Hunedoara city, as the city itself, seem to be doomed.

Advertisements